eterat - explicat in DEX

eterat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ETERÁT, -Ă, eterați, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care are mirosul eterului (1). ♦ Fig. Subtil, diafan, fin. 2. S. m. Combinație rezultată prin evaporarea soluțiilor eterice ale unor compuși organici micști. – Din fr. éthéré.

eterat (Dicționar de neologisme, 1986)
ETERÁT, -Ă adj. Subtil, fin; diafan. [Cf. fr. éthéré].

eterat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ETERÁT, -Ă adj. care are mirosul eterului. ◊ (fig.) subtil, diafan. (< fr. éthéré)

eterat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
eterát adj. m., s. m., pl. eteráți; adj. f. eterátă, pl. eteráte

eterat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ETERÁT, -Ă, eterați, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care are mirosul eterului (1). ♦ Fig. Subtil, diafan, fin. 2. S. m. Combinație rezultată prin evaporarea soluțiilor eterice ale unor compuși organici micști. — Din fr. éthéré.