estiv - explicat in DEX

estiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ESTÍV, -Ă, estivi, -e, adj. Estival. – Din fr. estive.

estiv (Dicționar de neologisme, 1986)
ESTÍV, -Ă adj. Estival. [< lat. aestivus].

estiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ESTÍV, -Ă adj. estival. (< fr. estive, it. estivo, lat. aestivus)

estiv (Dicționaru limbii românești, 1939)
*estív și estivál, -ă adj. (lat. aestivus și aestivalis, d. aestas, vară). Văratic, de vară: zile estivale.

estiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
estív adj. m., pl. estívi; f. estívă, pl. estíve

estiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ESTÍV, -Ă, estivi, -e, adj. Estival. — Din fr. estive.