estimativ - explicat in DEX

estimativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ESTIMATÍV, -Ă, estimativi, -e, adj. Care conține evaluarea unui lucru, care se referă la o evaluare, care a fost sau este determinat prin estimare; estimatoriu. – Din fr. estimatif.

estimativ (Dicționar de neologisme, 1986)
ESTIMATÍV, -Ă adj. Referitor la prețul unei lucrări, al unui lucru; referitor la o estimare; estimatoriu. [< fr. estimatif].

estimativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ESTIMATÍV, -Ă adj. care constituie o estimare; determinat prin estimare; estimatoriu. (< fr. estimatif)

estimativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
estimatív adj. m., pl. estimatívi; f. estimatívă, pl. estimatíve

estimativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ESTIMATÍV, -Ă, estimativi, -e, adj. Care conține evaluarea unui lucru, care se referă la o evaluare, care a fost sau este determinat prin estimare; estimatoriu. — Din fr. estimatif.