estimare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ESTIMÁRE, estimări, s. f. Acțiunea de
a estima și rezultatul ei; evaluare (aproximativă), estimație. –
V. estima.estimare (Dicționar de neologisme, 1986)ESTIMÁRE s.f. Acțiunea de a estima și rezultatul ei; prețuire, estimație. [<
estima].
estimare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)estimáre s. f.,
g.-d. art. estimắrii; pl. estimắriestimare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ESTIMÁRE, estimări, s. f. Acțiunea de
a estima și rezultatul ei; evaluare (aproximativă), estimație. —
V. estima.