estetism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ESTETÍSM s. n. Concepție asupra artei și literaturii, care subordonează esteticii toate valorile, exagerând rolul contemplației și al formei de realizare. – Din
fr. esthétisme.estetism (Dicționar de neologisme, 1986)ESTETÍSM s.n. (
Lit.) Concepție care constă în prețuirea exclusivă a formei artistice, considerată independent de conținut, opusă realității și vieții sociale. [Cf. fr.
esthétisme].
estetism (Marele dicționar de neologisme, 2000)ESTETÍSM s. n. concepție care constă în prețuirea exclusivă a valorii estetice, considerată independent de conținut, opusă realității și vieții sociale. (< fr.
esthétisme)
estetism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ESTETÍSM (‹
fr.)
s. n. 1. Atitudine care situează rafinamentul sau virtuozitatea formală înaintea tuturor celorlalte valori.
2. Tendință artistică și literară engleză, de la sfârșitul
sec. 19, făcând parte din curentul antinaturalist al „artei pentru artă”, ilustrată de personalități ca: W. Morris, O. Wilde, J. Whistler.
estetism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)estetísm s. n.estetism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ESTETÍSM s. n. Concepție asupra artei și literaturii, care subordonează esteticii toate valorile, exagerând rolul contemplației și al formei de realizare. — Din
fr. esthétisme.