ester (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ESTÉR, esteri, s. m. Combinație organică rezultată prin eliminarea unei molecule de apă între un alcool și un acid organic sau un acid anorganic oxigenat. – Din
fr. ester.ester (Dicționar de neologisme, 1986)ESTÉR s.m. Compus chimic format prin combinarea unui acid organic cu un alcool. [< fr.
ester, germ.
Ester].
ester (Marele dicționar de neologisme, 2000)ESTÉR s. m. compus chimic rezultat prin acțiunea unui acid carboxil asupra unui alcool, cu eliminare de apă. (< fr.
ester, germ.
Ester)
ester (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)estér s. m.,
pl. estériester (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ESTÉR, esteri, s. m. Combinație organică rezultată prin eliminarea unei molecule de apă între un alcool și un acid organic sau un acid anorganic oxigenat. – Din
fr. ester.