estavelă (Dicționar de neologisme, 1986)
ESTAVÉLĂ s.f. (Geol.) Orificiu carstic care funcționează alternativ ca ponor și ca izvor. [< fr. estavelle].
estavelă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ESTAVÉLĂ s. f. orificiu carstic care funcționează alternativ ca ponor și ca izvor. (< fr. estavelle)