eseistic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ESEÍSTIC, -Ă, eseistici, -ce, adj.,
s. f. 1. Adj. Care aparține eseului, privitor la eseu, specific eseului.
2. S. f. Arta de a scrie eseuri; literatura eseurilor. – Din
fr. essayistique.eseistic (Dicționar de neologisme, 1986)ESEÍSTIC, -Ă adj. Referitor la eseu, specific eseului. [< fr.
essayistique].
eseistic (Marele dicționar de neologisme, 2000)ESEÍSTIC, -Ă I.
adj. referitor la eseu. II. s. f. literatura eseurilor. (< fr.
essayistique)
eseistic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ESEÍSTIC, -Ă, eseistici, -ce, adj. 1. Care aparține eseului, privitor la eseu, specific eseului. – Din
fr. essayistique.eseistic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)eseístic adj. m.,
pl. eseístici; f. eseístică, pl. eseísticeeseistic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ESEÍSTIC, -Ă, eseistici, -ce, adj.,
s. f. 1. Adj. Care aparține eseului, privitor la eseu, specific eseului.
2. S. f. Arta de a scrie eseuri; literatura eseurilor. — Din
fr. essayistique.