escamotare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ESCAMOTÁRE, escamotări, s. f. Acțiunea de
a escamota și rezultatul ei. –
V. escamota.escamotare (Dicționar de neologisme, 1986)ESCAMOTÁRE s.f. Acțiunea de a escamota și rezultatul ei. [<
escamota].
escamotare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)escamotáre s. f.,
g.-d. art. escamotắrii; pl. escamotắriescamotare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ESCAMOTÁRE, escamotări, s. f. Acțiunea de
a escamota și rezultatul ei. —
V. escamota.