escalada (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ESCALADÁ, escaladez, vb. I.
Tranz. A se cățăra pe un zid sau pe un alt obstacol înalt, pentru a trece de partea cealaltă;
p. ext. a sări peste un obstacol. – Din
fr. escalader.escalada (Dicționar de neologisme, 1986)ESCALADÁ vb. I. tr. A sări, a trece peste un obstacol înalt, cățărându-se, folosind o scară. [< fr.
escalader].
escalada (Marele dicționar de neologisme, 2000)ESCALADÁ vb. tr. 1. a se cățăra pe un zid înalt, pe un obstacol, pe un munte. 2. a lua cu asalt. 3. (fig.) a înteți, a crește, a intensifica, a extinde treptat o acțiune, un conflict. (< fr.
escaleder)
escalada (Dicționar de argou al limbii române, 2007)escalada, escaladez v. t. (er., glum. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.
escalada (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)escaladá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
escaladeázăescalada (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ESCALADÁ, escaladez, vb. I.
Tranz. A se cățăra pe un zid sau pe un alt obstacol înalt, pentru a trece de partea cealaltă;
p. ext. a sări peste un obstacol. — Din
fr. escalader.