escadron (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ESCADRÓN, escadroane, s. n. Subunitate a unui regiment de cavalerie, corespunzând unei companii de infanterie sau unei baterii de artilerie. [
Var.:
scadrón s. n.] – Din
rus. eskadron, fr. escadron.escadron (Dicționar de neologisme, 1986)ESCADRÓN s.n. Subunitate de cavalerie, corespunzând companiei de infanterie. [Pl.
-oane. / < fr.
escadron].
escadron (Marele dicționar de neologisme, 2000)ESCADRÓN s. n. 1. subunitate de cavalerie sau blindate, echivalentă companiei. 2. unitate a armatei americane a aerului. (< rus.
eskadron, fr.
escadron)
escadron (Dicționaru limbii românești, 1939)*escadrón n., pl.
oane (fr.
escadron, d. it.
squadrone).
Arm. O parte dintr´un regiment de cavalerie comandată de un căpitan, cam 100 de călărețĭ orĭ, cel mult, 150. Subdiviziune a unuĭ regiment de tren. – La început s´a zis
scadron, după it., ceĭa ce era maĭ bine. Și
șcadron (pol.
szwadron) în Let. 2, 60.
escadron (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)escadrón (-ca-dron) s. n.,
pl. escadroáneescadron (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)escadron n. unitate de bază a cavaleriei, corespunzând cu bateria din artilerie și cu compania din infanterie.
escadron (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ESCADRÓN, escadroane, s. n. Subunitate a unui regiment de cavalerie, corespunzând unei companii de infanterie sau unei baterii de artilerie. [
Var.:
scadrón s. n.] — Din
rus. eskadron, fr. escadron.