escadră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ESCÁDRĂ, escadre, s. f. Mare unitate de nave de luptă a forțelor maritime militare. ♦ Mare unitate militară de aviație. – Din
fr. escadre.escadră (Dicționar de neologisme, 1986)ESCÁDRĂ s.f. 1. Mare unitate navală de război, care este comandată de un viceamiral.
2. Mare unitate militară de aviație, comandată de un general. [< fr.
escadre, cf. it.
squadra – grup de patru corăbii].
escadră (Marele dicționar de neologisme, 2000)ESCÁDRĂ s. f. 1. mare unitate navală de luptă, compusă din portavioane, crucișătoare, nave purtătoare de rachete etc. ◊ grupare navală din 4-8 nave de același tip. 2. mare unitate militară de aviație. (< fr.
escadre)
escadră (Dicționaru limbii românești, 1939)*escádră f., pl.
e (fr.
escadre, d. it.
squadra, grupă de cel puțin patru corăbiĭ, [
quatro, patru]). Diviziune saŭ subdiviziune a uneĭ flote (fluviale, maritime saŭ aeriene).
escadră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)escádră (-ca-dră) s. f.,
g.-d. art. escádrei; pl. escádreescadră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)escadră f. număr de corăbii sub aceeaș căpetenie.
escadră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ESCÁDRĂ, escadre, s. f. Mare unitate de nave de luptă a forțelor maritime militare. ♦ Mare unitate militară de aviație. — Din
fr. escadre.