erudițiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ERUDIȚIÚNE s. f. v. erudiție.erudițiune (Dicționar de neologisme, 1986)ERUDIȚIÚNE s.f. v.
erudiție.
erudițiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*erudițiúne f. (lat.
eruditio). Știință, învățătură adîncă. – Și
-íție.erudițiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)erudiți(un)e f. cunoștința aprofundată a literaturei, a limbilor, a istoriei.
erudițiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ERUDIȚIÚNE s. f. v. erudiție.