erudit - explicat in DEX

erudit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ERUDÍT, -Ă, erudiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care posedă cunoștințe temeinice și vaste în urma unor studii îndelungate; savant, învățat. ♦ (Despre opere științifice) Care dovedește cunoștințe vaste și aprofundate. – Din fr. érudit, lat. eruditus.

erudit (Dicționar de neologisme, 1986)
ERUDÍT, -Ă adj. Cu cunoștințe vaste; învățat, savant. ♦ (Despre opere științifice) Care arată erudiție, cunoștințe multe și profunde. [Cf. fr. érudit, lat. eruditus – cioplit, instruit].

erudit (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ERUDÍT, -Ă adj. (și s.) care posedă cunoștințe vaste; învățat, savant. ◊ (despre opere științifice) care dovedește erudiție. (< fr. érudit, lat. eruditus)

erudit (Dicționaru limbii românești, 1939)
*erudít, -ă adj. (lat. e-rudítus, d. ex, din, și rudis, aspru, necĭoplit). Învățat, doct, savant: om erudit, carte erudită.

erudit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
erudít adj. m., pl. erudíți; f. erudítă, pl. erudíte

erudit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
erudit a. și m. învățat.

erudit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ERUDÍT, -Ă, erudiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care posedă cunoștințe temeinice și vaste în urma unor studii îndelungate; savant, învățat. ♦ (Despre opere științifice) Care conține cunoștințe vaste și aprofundate. — Din fr. érudit, lat. eruditus.