erudiție - explicat in DEX

erudiție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ERUDÍȚIE, erudiții, s. f. Cunoaștere temeinică a uneia sau mai multor științe; cultură vastă. [Var.: (înv.) erudițiúne s. f.] – Din fr. erudition, lat. eruditio, -onis.

erudiție (Dicționar de neologisme, 1986)
ERUDÍȚIE s.f. Cunoaștere aprofundată a uneia sau a mai multor științe (dobândită mai ales prin lecturi); cultură vastă. [Gen. -iei, var. erudițiune s.f. / cf. fr. érudition, lat. eruditio].

erudiție (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ERUDÍȚIE s. f. cunoaștere temeinică, aprofundată a uneia sau a mai multor științe; cultură vastă. (< fr. érudition, lat. eruditio)

erudiție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
erudíție (-ți-e) s. f., art. erudíția (-ți-a), g.-d. erudíții, art. erudíției

erudiție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ERUDÍȚIE, erudiții, s. f. Cunoaștere temeinică a uneia sau a mai multor științe; cultură vastă. [Var.: (înv.) erudițiúne s. f.] — Din fr. erudition, lat. eruditio.