eructație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ERUCTÁȚIE, eructații, s. f. Acțiunea de
a eructa și rezultatul ei; eliminare pe cale bucală a gazelor din stomac; râgâială, râgâit. – Din
fr. éructation.eructație (Dicționar de neologisme, 1986)ERUCTÁȚIE s.f. Eliminare de gaze sau de mici cantități de suc gastric prin esofag și cavitatea bucală; râgâială, râgâit. [Gen.
-iei, var.
eructațiune s.f. / < fr.
éructation, cf. lat.
eructatio].
eructație (Marele dicționar de neologisme, 2000)ERUCTÁȚIE s. f. eliminare de gaze din stomac, însoțită de zgomot, prin esofag și cavitatea bucală; râgâială. (< fr.
éructation, lat.
eructatio)
eructație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)eructáție (-ți-e) s. f.,
art. eructáția (-ți-a), g.-d. art. eructáției; pl. eructáții, art. eructáțiile (-ți-i-)eructație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ERUCTÁȚIE, eructații, s. f. Acțiunea de
a eructa și rezultatul ei; eliminare pe cale bucală a gazelor din stomac; râgâială, râgâit. — Din
fr. éructation.