eroziune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EROZIÚNE, eroziuni, s. f. 1. Proces complex de roadere și de săpare a scoarței terestre prin acțiunea unor agenți externi; rezultatul acestui proces, erodare. ♦ Proces de roadere a corpurilor pe (sau prin) care curge un fluid.
2. Ulcerație ușoară, superficială a pielii sau a mucoaselor, cauzată de agenți fizici, chimici, mecanici sau apărută în urma unei inflamații; excoriație. [
Pr.:
-zi-u-] – Din
fr. érosion, lat. erosio, -onis.eroziune (Dicționar de neologisme, 1986)EROZIÚNE s.f. 1. Acțiunea de roadere pe care o exercită mai ales apa și agenții atmosferici asupra Pământului; (
spec.) roadere a solului produsă de acțiunea diferiților agenți externi.
2. Uzura conductelor sau a aparatelor metalice, datorită frecării fluidelor de pereții acestora.
3. Ulcerație ușoară, superficială a pielii sau a mucoaselor. [Pron.
-zi-u-. / < fr.
érosion].
eroziune (Marele dicționar de neologisme, 2000)EROZIÚNE s. f. 1. roadere a solului, a rocilor sub acțiunea diferiților agenți externi. ◊ (p. ext.) roadere, tocire, uzură. 2. uzură a conductelor sau a aparatelor metalice datorită frecării fluidelor de pereții acestora. 3. ulcerație ușoară, superficială a pielii sau a mucoaselor. 4. (fig.) degradare progresivă, uzură lentă. (< fr.
érosion, lat.
erosio)
eroziune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)eroziúne (-zi-u-) s. f.,
g.-d. art. eroziúnii; pl. eroziúnieroziune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EROZIÚNE, eroziuni, s. f. 1. Proces complex de roadere și de săpare a scoarței terestre prin acțiunea unor agenți externi; rezultatul acestui proces, erodare. ♦ Proces de roadere a corpurilor pe (sau prin) care curge un fluid.
2. Ulcerație ușoară, superficială a pielii sau a mucoaselor, cauzată de agenți fizici, chimici, mecanici sau apărută în urma unei inflamații; excoriație. [
Pr.:
-zi-u-] — Din
fr. érosion, lat. erosio, -onis.