eros (Dicționar de neologisme, 1986)ÉROS s.n. Ansamblul pornirilor sexuale, considerate din punct de vedere psihanalitic; libido. ♦ Ansamblul instinctelor de conservare și perpetuare. [< fr.
éros, cf.
Eros – zeul iubirii la greci].
eros (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÉROS s. n. 1. dragoste, iubire; (spec.) dragoste senzuală; motiv erotic în literatură. 2. ansamblul dorințelor sexuale, considerate din punct de vedere psihanalitic; libido. ◊ ansamblul instinctelor de conservare și perpetuare. (< fr.
éros /1/, germ.
Eros)
eros (Mic dicționar mitologic greco-roman, 1969)Eros, în mitologia greacă, zeul iubirii. Era fiul lui Hermes (Ares
sau Zeus) și al Aphroditei, și frate cu Anteros (v. și
Anteros). Sub înfățișarea unui copil frumos, uneori înaripat, se ascundea un zeu temut. Cu săgețile lui care nu greșeau niciodată ținta, Eros semăna chinurile mistuitoare ale dragostei atît printre zei, cît și în rîndul muritorilor. Însăși Aphrodite se ferea de fiul ei cel capricios și necruțător. Figura zeului Eros apare în numeroase episoade legate de Heracles, Apollo, Zeus etc. Cel mai cunoscut îl constituie însă dragostea dintre Eros (denumit și
Amor) și Psyche (v.
Psyche).
eros (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)EROS 1. (În mitologia greacă) Zeul iubirii. Fiul Ariadnei, înfățișat ca un copil frumos, uneori înaripat, cu tolbă și arc. La romani se numea
Amor sau
Cupidon. 2. Mic asteroid de formă alungită neregulată, descoperit în 1898 de astronomul german
G. Witt. Se poate apropia de Pământ până la
c. 17
mil. km; a servit la determinarea precisă a paralaxei solare.
eros (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*éros (libido) (
livr. )
s. n.eros (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*éros (zeu)
s. propriu
m.eros (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Eros m.
Mit. numele grec al zeului Amor.
eros (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ÉROS s. n. (
Livr.) Ansamblul dorințelor sexuale, considerate din punct de vedere psihanalitic; libido. — Din
fr. éros.