eroic - explicat in DEX

eroic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ERÓIC, -Ă, eroici, -ce, adj. Care ține de erou, caracteristic eroilor, cu calități de erou; p. ext. măreț, grandios. ♦ (Despre opere literare, artistice) Care are drept subiect faptele unor eroi. [Pr.: -ro-ic] – Din fr. héroïque, lat. heroicus.

eroic (Dicționar de neologisme, 1986)
ERÓIC, -Ă adj. 1. Referitor la eroii din mitologie, al eroilor din mitologie. 2. Propriu unui erou sau unei eroine; de erou, vitejesc. 3. Care arată, dovedește eroism. ♦ (Despre poezii, poeme etc.) Care cântă, povestește faptele unui erou. // s.n. Formă de manifestare a sublimului, expresie viguroasă a unității idealului etic cu cel estetic. [Pron. -ro-ic. / < fr. héroïque, it. eroico, lat. heroicus].

eroic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ERÓIC, -Ă I. adj. propriu eroilor; cu calități de erou. ◊ măreț, grandios. ◊ (despre poezii, poeme etc.) care cântă, povestește faptele unui erou. II. s. n. formă de manifestare a sublimului, expresie viguroasă a unirii idealului etic cu cel estetic. (< fr. héroïque)

eroic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*eróic, -ă adj. (vgr. ῾eroïkós). De eroŭ, vitejesc: acțiune eroică. Timpurĭ eroice, cînd trăĭaŭ eroiĭ și a căror istorie e amestecată cu fabule. Poezie eroică, nobilă, înaltă, care-ĭ celebrează pe eroĭ. Med. Foarte puternic, foarte eficace, vorbind de oare-care medicamente: remediŭ eroic. Adv. În mod eroic, vitejește.

eroic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
eróic (-ro-ic) adj. m., pl. eróici; f. eróică, pl. eróice

eroic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
eroic a. 1. ce ține de erou: curaj eroic; timpuri eroice, în cari trăiau vechii eroi, a căror viață e amestecată cu fabule; 2. epic: poezie eroică; 3. Med. energic: remediu eroic. ║ adv. cu eroism.

eroic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ERÓIC, -Ă, eroici, -ce, adj. Care ține de erou, caracteristic eroilor, cu calități de erou; p. ext. măreț, grandios. ♦ (Despre opere literare, artistice) Care are drept subiect faptele unor eroi. [Pr.: -ro-ic] — Din fr. héroïque, lat. heroicus.