epurație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EPURÁȚIE, epurații, s. f. Epurare. – Din
fr. épuration.epurație (Dicționar de neologisme, 1986)EPURÁȚIE s.f. Epurare, purificare, curățire. [Gen.
-iei, var.
epurațiune s.f. / < fr.
epuration].
epurație (Marele dicționar de neologisme, 2000)EPURÁȚIE s. f. epurare. (< fr.
épuration)
epurație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)epuráție (-ți-e) s. f.,
art. epuráția (-ți-a), g.-d. art. epuráției; pl. epuráții, art. epuráțiile (-ți-i-)epurație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EPURÁȚIE, epurații, s. f. Epurare. — Din
fr. épuration.