epizootie - explicat in DEX

epizootie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EPIZOOTÍE, epizootii, s. f. Extinderea unei boli contagioase într-un timp scurt, prin contaminare, la un număr mare de animale dintr-o localitate, regiune etc.; boleaznă, epidemie, molimă. [Pr.: -zo-o-] – Din fr. épizootie.

epizootie (Dicționar de neologisme, 1986)
EPIZOOTÍE s.f. Epidemie la animale. [Gen. -iei. / < fr. épizootie, cf. gr. epi – peste, zoon – animal].

epizootie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EPIZOOTÍE s. f. epidemie la animale. (< fr. épizootie)

epizootie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*epizootíe f. (d. vgr. epí, pe, și zoótes, natura animală). Epidemie la animale, ca: răpcĭuga, dalacu ș. a.

epizootie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
epizootíe s. f., art. epizootía, g.-d. art. epizootíei; pl. epizootíi, art. epizootíile

epizootie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
epizootie f. epidemie de animale.

epizootie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EPIZOOTÍE, epizootii, s. f. Extinderea unei boli contagioase într-un timp scurt, prin contaminare, la un număr mare de animale dintr-o localitate, regiune etc.; boleaznă, epidemie, molimă. [Pr.: -zo-o-] — Din fr. épizootie.