epilepsie - explicat in DEX

epilepsie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EPILEPSÍE, epilepsii, s. f. Boală a sistemului nervos, caracterizată prin crize convulsive intermitente, însoțite de pierderea cunoștinței, de halucinații și de alte tulburări psihice; pedepsie, boala copiilor, ducă-se-pe-pustii. – Din fr. épilepsie, lat. epilepsia.

epilepsie (Dicționar de neologisme, 1986)
EPILEPSÍE s.f. Boală nervoasă manifestată prin accese de convulsii însoțite de pierderea cunoștinței și a sensibilității; (pop.) boala copiilor. [Gen. -iei. / < fr. épilepsie, cf. gr. epilepsia – acces].

epilepsie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
epilepsíe (epilepsíi), s. f. – Boală a sistemului nervos, caracterizată prin crize convulsive intermitente. Gr. ἐπιληψία (sec. XVIII, Cf. Gáldi 181), și modern din fr. épilepsie. – Der. epileptic, adj.

epilepsie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EPILEPSÍE s. f. boală nervoasă manifestată prin accese de convulsii însoțite de pierderea cunoștinței și a sensibilității, halucinații etc. (< fr. épilepsie, lat., gr. epilepsia)

epilepsie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*epilepsíe f. (vgr. epilepsía și epílepsis, apucare subită. V. cata-lepsie, pro-lepsă). Med. O boală nervoasă caracterizată pin [!] leșin și convulsiunĭ, numită popular boala copiilor, ducă-se pe pustiĭ, întimpinare [!] ș. a. – Vulg. pedepsie.

epilepsie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
EPILEPSÍE (‹ lat.) s. f. Boală nervoasă caracterizată prin crize repetate convulsive, localizate sau generalizate, pierderea cunoștinței, halucinații senzoriale și alte tulburări psihice; (pop.) boala copiilor. E. apare ca urmare a unor suferințe cerebrale infecțioase, toxice, metabolice, traumatisme, ictus (hemoragic) cerebral etc. (e. simptomatică) sau fără cauză determinabilă (e. esențială).

epilepsie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
epilepsíe s. f., art. epilepsía, g.-d. art. epilepsíei; pl. epilepsíi, art. epilepsíile

epilepsie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
epilepsie f. boală caracterizată prin convulsiuni periodice și prin o pierdere subită a cunoștinței și a sensibilității; poporul o numește eufemistic aboală, alteale, ceasul cel rău, ducă-se-pe-pustii și pedepsie.

epilepsie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EPILEPSÍE, epilepsii, s. f. Boală a sistemului nervos, caracterizată prin crize convulsive intermitente, însoțite de pierderea cunoștinței, de halucinații senzoriale și de alte tulburări psihice; pedepsie, boala copiilor, ducă-se-pe-pustii. — Din fr. épilepsie, lat. epilepsia.