epifrază - explicat in DEX

epifrază (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EPIFRÁZĂ, epifraze, s. f. Figură retorică prin care se adaugă unei fraze care pare terminată una sau mai multe părți în care se dezvoltă o idee accesorie. – Din fr. épiphrase.

epifrază (Dicționar de neologisme, 1986)
EPIFRÁZĂ s.f. Figură retorică prin care se adaugă unei fraze care pare terminată una sau mai multe părți în care se dezvoltă o idee accesorie. [< fr. épiphrase, cf. gr. epi – peste, phrasos – frază].

epifrază (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EPIFRÁZĂ s. f. figură retorică prin care se adaugă unei fraze ce pare terminată una sau mai multe părți în care se dezvoltă o idee accesorie. (< fr. épiphrase)

epifrază (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
epifráză (-pi-fra-) s. f., g.-d. art. epifrázei; pl. epifráze

epifrază (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EPIFRÁZĂ, epifraze, s. f. Figură de stil prin care se adaugă unei fraze ce pare terminată una sau mai multe părți în care se dezvoltă o idee accesorie. — Din fr. épiphrase.