epicheremă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EPICHERÉMĂ, epichereme, s. f. Silogism în care premisele apar amplificate prin adaosuri de motivări suplimentare. – Din
fr. épichérème, lat. epicherema.epicheremă (Dicționar de neologisme, 1986)EPICHERÉMĂ s.f. Polisilogism eliptic, ale cărui premise sunt entimeme. [Cf. fr.
épichérème, gr.
epicheirema].
epicheremă (Marele dicționar de neologisme, 2000)EPICHERÉMĂ s. f. polisilogism prescurtat în care cel puțin una din premise este o entimemă. (< fr.
épichérème, lat.
epicherema)
epicheremă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)epicherémă s. f.,
g.-d. art. epicherémei; pl. epicherémeepicheremă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EPICHERÉMĂ, epichereme, s. f. Silogism prescurtat, având una dintre premise sau ambele entimeme. — Din
fr. épichérème, lat. epicherema.