epanalepsă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EPANALÉPSĂ, epanalepse, s. f. Figură retorică constând în repetarea unuia sau mai multor cuvinte sau în reluarea cuvântului inițial la sfârșitul versului sau al frazei. – Din
fr. épanalepse.epanalepsă (Dicționar de neologisme, 1986)EPANALÉPSĂ s.f. (
Lit.) Figură de stil constând în repetarea întreruptă a aceluiași cuvânt sau a unui grup de cuvinte în propoziție sau vers. [< fr.
épanalepse, gr.
epanalepsis].
epanalepsă (Marele dicționar de neologisme, 2000)EPANALÉPSĂ s. f. figură retorică constând în repetarea întreruptă a aceluiași cuvânt sau grup de cuvinte în propoziție sau vers. (< fr.
épanalepse, gr.
epanalepsis)
epanalepsă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)epanalépsă s. f.,
g.-d. art. epanalépsei; pl. epanalépseepanalepsă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EPANALÉPSĂ, epanalepse, s. f. Figură retorică constând în repetarea unuia sau mai multor cuvinte sau în reluarea cuvântului inițial la sfârșitul versului sau al frazei. — Din
fr. épanalepse.