epagogic - explicat in DEX

epagogic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EPAGÓGIC, -Ă, epagogici, -ce, adj. (În filosofia lui Aristotel; despre silogisme) Inductiv. – Din fr. épagogique.

epagogic (Dicționar de neologisme, 1986)
EPAGÓGIC, -Ă adj. (În filozofia lui Aristotel; despre silogisme) Inductiv. [< fr. épagogique, cf. gr. epagoge – inducție].

epagogic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EPAGÓGIC, -Ă adj. (la Aristotel; despre silogisme) inductiv. (< fr. épogogique)

epagogic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
epagógic adj. m., pl. epagógici; f. epagógică, pl. epagógice

epagogic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EPAGÓGIC, -Ă, epagogici, -ce, adj. (În filosofia lui Aristotel; despre silogisme) Inductiv. — Din fr. épagogique.