enunțiativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ENUNȚIATÍV, -Ă, enunțiativi, -e, adj. Care conține o enunțare. ◊
Propoziție enunțiativă = propoziție care exprimă o constatare, prezentând o acțiune sau o stare ca reală. [
Pr.:
-ți-a-] – Din
fr. énonciatif, lat. enuntiativus.