enucleare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ENUCLEÁRE, enucleări, s. f. Extirpare a unei formații organice circumscrise sau a unei tumori prin izolare de țesuturile înconjurătoare; enucleație. [
Pr.:
-cle-a-] –
Cf. fr. énucléer.enucleare (Dicționar de neologisme, 1986)ENUCLEÁRE s.f. Acțiunea de a enuclea; enucleație. ♦ Extirpare a unui organ (de obicei a unui ochi), a unei tumori prin separare de țesuturile învecinate. [<
enuclea].
enucleare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)enucleáre (-nu-cle-a-) s. f.,
g.-d. art. enucleắrii (-cle-ă-); pl. enucleắrienucleare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ENUCLEÁRE, enucleări, s. f. Extirpare a unei formații organice circumscrise sau a unei tumori prin separare de țesuturile înconjurătoare; enucleație. [
Pr.: -
cle-a-] —
Cf. fr. é n u c l é e r.