entuziast (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ENTUZIÁST, -Ă, entuziaști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de entuziasm, gata să se devoteze unei idei, unei cauze mari; care dovedește entuziasm. [
Pr.:
-zi-ast] – Din
fr. enthousiaste.entuziast (Dicționar de neologisme, 1986)ENTUZIÁST, -Ă adj. (și
s.) Avântat, înflăcărat, stăpânit de entuziasm; care arată entuziasm. [< fr.
enthousiaste, cf. gr.
enthousiastes].
entuziast (Marele dicționar de neologisme, 2000)ENTUZIÁST, -Ă adj. avântat, înflăcărat, stăpânit de entuziasm. (< fr.
enthousiaste)
entuziast (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)entuziást (-zi-ast) adj. m.,
pl. entuziáști; f. entuziástă, pl. entuziásteentuziast (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)entuziast a. plin de entuziasm:
aplauze entuziaste. ║ m. cel ce se entuziasmează lesne.
entuziast (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ENTUZIÁST, -Ă, entuziaști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de entuziasm, gata să se devoteze unei idei, unei cauze; care dovedește entuziasm, care se entuziasmează ușor. [
Pr.: -
zi-ast] — Din
fr. enthousiaste.