entimemă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ENTIMÉMĂ, entimeme, s. f. Formă prescurtată de silogism, în care una dintre premise sau concluzia nu este exprimată, ci subînțeleasă. – Din
fr. enthymème, lat. enthymema.entimemă (Dicționar de neologisme, 1986)ENTIMÉMĂ s.f. 1. Silogism în care una dintre premise sau concluzia nu este exprimată, ci se subînțelege.
2. Figură de stil constând în exprimarea gândului printr-o contradicție sau sub forma unei concluzii. [Cf. fr.
enthymème, gr.
enthymema – reflecție].
entimemă (Marele dicționar de neologisme, 2000)ENTIMÉMĂ s. f. 1. silogism prescurtat, în care una dintre premise sau concluzia nu sunt exprimate explicit. 2. figură de stil constând în exprimarea gândului printr-o contradicție sau sub forma unei concluzii. (< fr.
enthymème, gr.
enthymema)
entimemă (Dicționaru limbii românești, 1939)*entimémă f., pl.
e (vgr.
enthýmema, d.
en, și
thymós, suflet).
Log. Silogizm cu doŭă premise, ĭar a treĭa (mijlocia) subînțeleasă. De ex.:
Cuget. Decĭ, exist. (Subînț.:
Tot ceĭa ce cugetă există);
orĭ-ce mamifer e vivipar. Decĭ, balena e vivipară (subînț.:
balena e un mamifer).
entimemă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)entimémă s. f.,
g.-d. art. entimémei; pl. entimémeentimemă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)entimemă f. silogism în care una din premise e sub-înțeleasă. Ex.
cuget, deci exist (subînțeles:
ceeace cugetă, există).
entimemă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ENTIMÉMĂ, entimeme, s. f. Formă prescurtată de silogism, în care una dintre premise sau concluzia nu este exprimată, ci subînțeleasă. — Din
fr. enthymème, lat. enthymema.