enterită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ENTERÍTĂ, enterite, s. f. Boală care constă în inflamare acută sau cronică a intestinului subțire, datorită infecțiilor, intoxicațiilor sau alergiei. – Din
fr. entérite.enterită (Dicționar de neologisme, 1986)ENTERÍTĂ s.f. Inflamație a mucoasei intestinului. [< fr.
entérite, cf. gr.
enteron – intestin].
enterită (Marele dicționar de neologisme, 2000)ENTERÍTĂ s. f. inflamație a intestinului subțire, manifestată prin dureri abdominale și diaree. (< fr.
entérite)
enterită (Dicționaru limbii românești, 1939)*enterítă f. (d. vgr.
énteron, intestin. V.
mesenter).
Med. Inflamațiunea intestinelor.
enterită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)enterítă s. f.,
g.-d. art. enterítei; pl. enteríteenterită (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)enterită f.
Med. inflamațiunea membranei mucoase a intestinelor.
enterită (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ENTERÍTĂ, enterite, s. f. Boală care constă în inflamarea acută sau cronică a intestinului subțire, cauzată de infecții, intoxicații sau alergii. — Din
fr. entérite.