enterobacterie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ENTEROBACTÉRIE, enterobacterii, s. f. Nume generic dat germenilor saprofiți care constituie flora intestinală normală a organismului, precum și germenilor patogeni care intră prin intestinul subțire, înmulțindu-se și provocând diferite afecțiuni. – Din
fr. entérobactérie.enterobacterie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ENTEROBACTÉRIE s. f. germen saprofit în tubul digestiv al omului și al unor mamifere. (< fr.
entérobactérie)
enterobacterie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)enterobactérie (-ri-e) s. f.,
art. enterobactéria (-ri-a), g.-d. art. enterobactériei; pl. enterobactérii, art. enterobactériile (-ri-i-)enterobacterie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ENTEROBACTÉRIE, enterobacterii, s. f. Nume generic dat germenilor saprofiți care constituie flora intestinală normală a organismului, precum și germenilor patogeni care intră prin intestinul subțire, înmulțindu-se și provocând diferite afecțiuni. — Din
fr. entérobactérie.