enotehnică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ENOTÉHNICĂ s. f. Ramură a enologiei care studiază metodele de preparare și de conservare a vinurilor. – Din
fr. oenotechnique.enotehnică (Dicționar de neologisme, 1986)ENOTÉHNICĂ s.f. Tehnica vinificației, a păstrării vinurilor. [Gen.
-cii, scris și
oenotehnică. / < fr.
oenotechnique].
enotehnică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)enotéhnică s. f.,
g.-d. art. enotéhniciienotehnică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ENOTÉHNICĂ s. f. Ramură a enologiei care studiază metodele de preparare și de conservare a vinurilor. — Din
fr. oenotechnique.