enoriaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ENORIÁȘ, -Ă, enoriași, -e, s. m. și
f. Persoană care, practicând un cult, ține de o anumită parohie. [
Pr.:
-ri-aș] –
Enorie +
suf. -aș.enoriaș (Dicționaru limbii românești, 1939)enoriáș m. (d.
enorie cu sufixu
aș). Poporan, parohian, locuitor de enorie.
enoriaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)enoriáș (-ri-aș) s. m.,
pl. enoriáșienoriaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)enoriaș m. locuitorul unei enorii.
enoriaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ENORIÁȘ, -Ă, enoriași, -e, s. m. și
f. Membru al unei parohii. [
Pr.:
-ri-aș] —
Enorie +
suf. -aș,