enologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ENOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu vinificația și cu studiul produselor derivate ale viei și ale vinului. [
Var.:
oenologíe s. f.] – Din
fr. oenologie.enologie (Dicționar de neologisme, 1986)ENOLOGÍE s.f. Știință care se ocupă cu studiul vinurilor și al produselor derivate din vin. [Gen.
-iei, scris și
oenologie, var.
oinologie s.f. / < fr.
oenologie, cf. gr.
oinos – vin,
logos – studiu].
enologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ENOLOGÍE s. f. știința care studiază tehnologia producerii și conservării vinurilor. (< fr.
oenologie)
enologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!enologíe/oenologíe [
oe pron. e]
(oe-) s. f.,
art. enología/ oenología, g.-d. enologíi/oenologíi, art. enologíei/oenologíeienologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ENOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu vinificația și cu studiul produselor derivate ale viei și ale vinului. [
Var.:
oenologie s. f.] — Din
fr. oenologie.