enigmă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ENÍGMĂ, enigme, s. f. Lucru greu de înțeles, nelămurit, ascuns; taină, mister
1. ♦ Ghicitoare, șaradă. – Din
fr. énigme, lat. aenigma.enigmă (Dicționar de neologisme, 1986)ENÍGMĂ s.f. 1. Ghicitoare.
2. Lucru greu de înțeles, încâlcit, ascuns; taină, mister.
3. Joc distractiv, de obicei în versuri, prezentându-se ca o ghicitoare; șaradă. [< fr.
énigme, it.
enigma, cf. lat.
aenigma].
enigmă (Marele dicționar de neologisme, 2000)ENÍGMĂ s. f. 1. lucru greu de înțeles, de lămurit; taină, mister. ◊ ghicitoare. 2. joc distractiv (în versuri), ca o ghicitoare; șaradă. (< fr.
énigme, lat.
aenigma, gr.
ainigma)
enigmă (Dicționaru limbii românești, 1939)*enígmă f., pl.
e (vgr.
ainigma). Gîcitoare [!], cimilitură.
Fig. Lucru greŭ de înțeles:
natura e o enigmă.enigmă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)enígmă s. f.,
g.-d. art. enígmei; pl. enígmeenigmă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)enigmă f.
1. expunerea unui lucru în termeni obscuri așa că trebue ghicit: cimilitură, ghicitoare;
2. fig. lucru greu de înțeles:
enigma vieții EM.
enigmă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ENÍGMĂ, enigme, s. f. Lucru greu de înțeles, nelămurit, ascuns; taină, mister
1. ♦ Ghicitoare, șaradă. — Din
fr. énigme, lat. aenigma.