enigmatic - explicat in DEX

enigmatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ENIGMÁTIC, -Ă, enigmatici, -ce, adj. Care constituie sau ascunde o enigmă; greu de înțeles; tainic, misterios. – Din fr. énigmatique, lat. aenigmaticus.

enigmatic (Dicționar de neologisme, 1986)
ENIGMÁTIC, -Ă adj. Care constituie o enigmă; misterios. [Cf. fr. énigmatique, it. enigmatico].

enigmatic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ENIGMÁTIC, -Ă adj. care constituie o enigmă; tainic, misterios. (< fr. énigmatique)

enigmatic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*enigmátic, -ă adj. (vgr. ainigmatikós). Care cuprinde o enigmă. Fig. Greŭ de înțeles, obscur: discurs enigmatic. Adv. În mod enigmatic.

enigmatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
enigmátic adj. m., pl. enigmátici; f. enigmátică, pl. enigmátice

enigmatic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
enigmatic a. 1. ce conține o enigmă; 2. al cărui sens nu e clar.

enigmatic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ENIGMÁTIC, -Ă, enigmatici, -ce, adj. Care constituie sau ascunde o enigmă; greu de înțeles; tainic, misterios. — Din fr. énigmatique, lat. aenigmaticus.