enigmistic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ENIGMÍSTIC, -Ă, enigmistici, -ce, s. f.,
adj. 1. S. f. Știință a jocurilor distractive (rebus, monoverbe, criptograme etc.).
2. Adj. Cu caracter de enigmă; de enigmistică (
1). – Din
enigmă.enigmistic (Marele dicționar de neologisme, 2000)ENIGMÍSTIC, -Ă I.
adj. referitor la enigmistică; cu caracter de enigmă. II. s. f. știința jocurilor distractive (rebus, momoverbe, criptograme etc.). (< it.
enigmistico, /II/ enigmistica)
enigmistic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ENIGMÍSTIC, -Ă, enigmistici, -ce, adj. 2. Adj. Cu caracter de enigmă; de enigmistică (
1). – Din
enigmă.enigmistic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ENIGMÍSTIC, -Ă, enigmistici, -ce, s. f.,
adj. 1. S.
f. Totalitatea jocurilor distractive bazate pe încifrarea și descifrarea cuvintelor (rebus, monoverbe, criptograme etc.)
2. Adj. Cu caracter de enigmă; de enigmistică (1). — Din
enigmă.