engramă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ENGRÁMĂ, engrame, s. f. (
Psih.) Urmă lăsată de un excitant asupra sistemului nervos. – Din
fr. engramme, germ. Engramme.engramă (Dicționar de neologisme, 1986)ENGRÁMĂ s.f. (
Med.) Urmă lăsată de activitatea unui excitant asupra sistemului nervos central. [< fr.
engramme].
engramă (Marele dicționar de neologisme, 2000)ENGRÁMĂ s. f. urmă lăsată de activitatea unui excitant asupra sistemului nervos central; mnemă. (< fr.
engramme)
engramă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ENGRÁMĂ (‹
fr.)
1. (
GENET.) Înscrierea unui caracter în memoria speciei (a
genomului respectiv) conform
teoriei mnemice a eredității. 2. (
FIZIOL.) Totalitatea modificărilor biochimice, biofizice, fiziologice și morfologice din neuroni și căi nervoase, postulate ca premise pentru înmagazinarea (stocarea) experienței de viață.
3. (
PSIH.) Conținutul unei urme memoriale.
engramă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ENGRÁMĂ (‹
fr.)
s. f. 1. (
GENET.) Înscrierea unui caracter în memoria speciei (a
genomului respectiv) conform
teoriei mnemice a eredității. 2. (
FIZIOL.) Totalitatea modificărilor biochimice, biofizice și morfologice din neuroni și căi nervoase, postulate ca premise pentru înmagazinarea (stocarea) experienței de viață.
3. (
PSIH.) Conținutul unei urme memoriale.
engramă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)engrámă s. f.,
g.-d. art. engrámei; pl. engrámeengramă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ENGRÁMĂ, engrame, s. f. (
Psih.) Urmă lăsată de un excitant asupra sistemului nervos. — Din
fr. engramme, germ. Engramme.