engolpion - explicat in DEX

engolpion (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ENGOLPIÓN, engolpioane, s. n. Iconiță lucrată dintr-un metal prețios sau din smalț, pe care o poartă arhiereii atârnată de gât. [Pr.: -pi-on] – Din ngr. enkólpion.

engolpion (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
engólpion (engolpioáne), s. n. – Mică imagine sacră smălțuită, purtată la gît de anumiți demnitari ai bisericii ortodoxe. – Var. (înv.) engolpiu. Ngr. ἐγϰόλπιον, de la ϰόλπος „sîn” (Murnu 21).

engolpion (Dicționaru limbii românești, 1939)
engolpión n., pl. oane (ngr. engólpion, d. vgr. egkólpios, ținut în sîn, d. en, în, și kólpos, sîn. V. golf). Iconiță de smalț pe care o poartă la pept [!] arhiereiĭ și uniĭ arhimandrițĭ. – Maĭ rar și engólpiŭ.

engolpion (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
engolpión (-pi-on) s. n., pl. engolpioáne

engolpion (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
engolpion n. iconiță de aur sau de smalț pe care arhiereii o poartă pe piept: ea reproduce chipul lui Isus sau a sfintei Fecioare (de aceea se mai numește panaghia, panaghion): ca un engolpion tocmai de minuni săvârșitor PANN. [Gr. mod.].

engolpion (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ENGOLPIÓN, engolpioane, s. n. Iconiță rotundă sau ovală lucrată dintr-un metal prețios, cu chipul Mântuitorului sau al Sfintei Fecioare, pe care o poartă arhiereii la gât. [Pr.: -pi-on] — Din ngr. enkólpion.