endoenzimă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ENDOENZÍMĂ, endoenzime, s. f. Enzimă intracelulară a cărei eliberare nu are loc decât după distrugerea mecanică a celulelor. [
Pr.:
-do-en-] – Din
fr. endoenzyme.endoenzimă (Dicționar de neologisme, 1986)ENDOENZÍMĂ s.f. (
Biol.) Enzimă care își exercită activitatea chiar în celulele în care a fost produsă. [Pron.
-do-en-. / < fr.
endoenzyme].
endoenzimă (Marele dicționar de neologisme, 2000)ENDOENZÍMĂ s. f. enzimă care își exercită activitatea chiar în celulele în care a fost produsă. (< fr.
endoenzyme)
endoenzimă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)endoenzímă s. f.,
g.-d. art. endoenzímei; pl. endoenzímeendoenzimă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ENDOENZÍMĂ, endoenzime, s. f. Enzimă intracelulară a cărei eliberare nu are loc decât după distrugerea mecanică a celulelor. [
Pr.: -
do-en-] — Din
fr. endoenzyme.