enclavă - explicat in DEX

enclavă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ENCLÁVĂ, enclave, s. f. 1. Fragmente de roci înglobate în masa rocilor eruptive. 2. Grup de populație străină izolată în mijlocul populației indigene. – Din fr. enclave.

enclavă (Dicționar de neologisme, 1986)
ENCLÁVĂ s.f. 1. Fragment de rocă de altă natură înglobat în masa unei roci eruptive. 2. Grup de populație străină izolat în mijlocul masei indigene. 3. Teren închis sau cu acces dependent de altă proprietate. [Var. anclavă s.f. / < fr. enclave].

enclavă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ENCLÁVĂ s. f. 1. fragment de rocă de altă natură, înglobat în masa unei roci eruptive. 2. grup de populație străină, izolat în mijlocul masei indigene. 3. stat care nu are ieșire la mare. 4. teren închis sau cu acces dependent de altă proprietate. (< fr. enclave)

enclavă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ENCLÁVĂ (‹ fr., germ.) s. f. 1. Fragmente de roci de altă natură înglobate în masa rocilor eruptive. 2. Terit. de mici dimensiuni având o populație puțin numeroasă, aflat în apropierea unei granițe dintre două state, în interiorul unuia, dar aparținând celuilalt. Același terit. este socotit e. de statul care îl înconjură spațial, dar de care nu aparține, și, în același timp, de statul sub jurisdicția căruia se află. În prezent sunt pe glob c. 250 de e., mai mult de 200 aflându-se la granița dintre India și Bangladesh și 38 la granița dintre Belgia și Olanda. 3. Situare geografică a unui stat sau terit. înconjurat total de spațiul altui stat. Ex.: Lesotho (e. în Republica Africa de Sus), San Marino (e. în terit. italian), Brunei (e. în Federația Malaysia), Cabida (e. a Angolei în Rep. Zair).

enclavă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
enclávă s. f., g.-d. art. enclávei; pl. encláve

enclavă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ENCLÁVĂ, enclave, s. f. 1. Fragmente de roci de altă natură înglobate în masa rocilor eruptive. 2. Teritoriu de mici dimensiuni având o populație puțin numeroasă, aflat în apropierea graniței dintre două state, în interiorul unuia, dar aparținând celuilalt. 3. Situare geografică a unui stat sau teritoriu înconjurat total de spațiul altui stat. — Din fr. enclave.