enarmonic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ENARMÓNIC, -Ă, enarmonici, -ce, adj. (Despre sunete) De aceeași înălțime, dar cu denumiri, notații diferite. – Din
fr. enharmonique.enarmonic (Dicționar de neologisme, 1986)ENARMÓNIC, -Ă adj. (
Muz.; despre sunete) De aceeași înălțime, dar cu numiri diferite. [< fr.
enharmonique].
enarmonic (Marele dicționar de neologisme, 2000)ENARMÓNIC, -Ă adj. care prezintă enarmonie. (< fr.
enharmonique)
enarmonic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!enarmónic (e-nar-/en-ar-) adj. m.,
pl. enarmónici; f. enarmónică, pl. enarmóniceenarmonic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ENARMÓNIC, -Ă, enarmonici, -ce, adj. (Despre sunete) De aceeași înălțime, dar cu denumiri, notații diferite. — Din
fr. enharmonique.