enalagă (Dicționar de neologisme, 1986)ENALÁGĂ s.f. (
Lit.) Figură de stil care constă în schimbarea unui element al discursului cu un altul. [Cf. it.
enallage, lat., gr.
enallage].
enalagă (Marele dicționar de neologisme, 2000)ENALÁGĂ s. n. figură de stil care constă în schimbarea unui element al discursului cu un altul. (< fr., gr.
enallage)
enalagă (Dicționaru limbii românești, 1939)*enalágă f., pl.
e (vgr.
enallagé, schimbare; lat.
enállage. V.
ipalagă și
paralaghie. Gram. O figură sintactică care consistă în întrebuințarea unuĭ nume propriŭ îld. unu comun, ca:
Cartaginezu îld.
Hanibal.enalagă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)enálagă s. f.,
g.-d. art. enálagei; pl. enálage