enantem (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ENANTÉM, enanteme, s. n. Erupție care apare pe mucoase în unele boli contagioase. – Din
fr. énanthème.enantem (Dicționar de neologisme, 1986)ENANTÉM s.n. (op.
exantem) Erupție apărută pe fața interioară a unei cavități anatomice. [< fr.
énanthème, cf. gr.
en – în,
anthein – a înflori].
enantem (Marele dicționar de neologisme, 2000)ENANTÉM s. n. erupție pe mucoase în unele boli contagioase. (< fr.
énanthème)
enantem (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)enantém s. n.,
pl. enantémeenantem (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ENANTÉM, enanteme, s. n. Erupție care apare pe mucoase în unele boli contagioase. — Din
fr. énanthème.