electroforeză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ELECTROFORÉZĂ, electroforeze, s. f. 1. Deplasare spre electrozi a particulelor dintr-o soluție coloidală sub acțiunea câmpului electric.
2. (
Med.) Analiză a diferitelor fracțiuni proteice din lichidele biologice pe baza electroforezei (
1). – Din
fr. électrophorèse.electroforeză (Dicționar de neologisme, 1986)ELECTROFORÉZĂ s.f. (
Fiz.; med.) Metodă de analiză bazată pe migrarea cu viteză diferită a produșilor chimici în soluții prin care circulă un curent electric. [< fr.
électrophorèse].
electroforeză (Marele dicționar de neologisme, 2000)ELECTROFORÉZĂ s. f. 1. deplasare sub acțiunea curentului electric a particulelor coloidale sau în suspensie spre anod (anoforeză) sau catod (cataforeză). 2. analiză a diferitelor fracțiuni proteice din lichidele biologice pe baza electroforezei (1). (< fr.
électrophorèse)
electroforeză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)electroforéză s. f.,
g.-d. art. electroforézei; pl. electroforézeelectroforeză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ELECTROFORÉZĂ, electroforeze, s. f. 1. Deplasare spre electrozi a particulelor dintr-o soluție coloidală sub acțiunea câmpului electric.
2. (
Med.) Analiză a diferitelor fracțiuni proteice din lichidele biologice pe baza electroforezei (1). — Din
fr. électrophorèse.