electrofotografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ELECTROFOTOGRAFÍE, electrofotografii, s. f. 1. Procedeu de obținere a fotografiilor bazat pe efectul fotoelectric al luminii.
2. Tehnică de copiere (directă sau indirectă) a materialelor tipărite, în scopul multiplicării rapide. –
Electro- +
fotografie.electrofotografie (Dicționar de neologisme, 1986)ELECTROFOTOGRAFÍE s.f. Procedeu de obținere a fotografiilor bazat pe efectul fotoelectric al luminii. [< Gen.
-iei. / < fr.
électrophotographie].
electrofotografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ELECTROFOTOGRAFÍE s. f. 1. procedeu de obținere a fotografiilor prin efectul fotoelectric al luminii. 2. copiere a materialelor tipărite, în scopul multiplicării rapide. (< fr.
électrophotographie)
electrofotografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)electrofotografíe (-gra-) s. f.,
art. electrofotografía, g.-d. art. electrofotografíei; pl. electrofotografíi, art. electrofotografíileelectrofotografie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ELECTROFOTOGRAFÍE, electrofotografii, s. f. 1. Procedeu de
obținere a fotografiilor bazat pe efectul fotoelectric al luminii.
2. Tehnică de copiere (directă sau indirectă) a materialelor tipărite, în scopul multiplicării rapide. —
Electro- +
fotografie.