electrofor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ELECTROFÓR, electrofoare, s. n. Dispozitiv pentru experiențe de laborator, alcătuit dintr-un disc electrizat prin frecare și un disc metalic care poate fi electrizat prin influență de primul disc. – Din
fr. électrophore.electrofor (Dicționar de neologisme, 1986)ELECTROFÓR s.n. Aparat de laborator cu care se demonstrează apariția electricității prin influență electrostatică. [Pl.
-oare, (s.m.)
-ri. / < fr.
électrophore, cf. fr.
électro-, gr.
phoros – care poartă].
electrofor (Marele dicționar de neologisme, 2000)ELECTROFÓR s. n. aparat de laborator cu care se demonstrează apariția electricității prin frecare sau prin influență. (< fr.
électrophore)
electrofor (Dicționaru limbii românești, 1939)*electrofór n., pl.
oare (
electr- și
-for ca în
fos-for). Instrument de condensat electricitatea.
electrofor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)electrofór (dispozitiv)
s. n.,
pl. electrofoáreelectrofor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ELECTROFÓR, electrofoare, s. n. Dispozitiv pentru experiențe de laborator, alcătuit dintr-un disc electrizat prin frecare și un disc metalic care poate fi electrizat prin influență de primul disc. — Din
fr. électrophore.