electrofon - explicat in DEX

electrofon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ELECTROFÓN, electrofoni, -oane, adj., s. n. 1. Adj. (Despre instrumente muzicale) Care se caracterizează prin transformarea oscilațiilor electrice în sunete. 2. S. n. (Rar) Pick-up. – Din fr. électrophone.

electrofon (Dicționar de neologisme, 1986)
ELECTROFÓN s.n. Aparat care reproduce vocea și sunetele înregistrate pe un disc prin procedee electromecanice; picup, patefon electric. [< fr. électrophone].

electrofon (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ELECTROFÓN, -Ă I. adj. (despre aparate, instrumente muzicale) care utilizează oscilațiile electromagnetice pentru a crea sunetele transmise cu ajutorul difuzoarelor. II. s. n. pick-up (2). (< fr. électrophone)

electrofon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*electrofón¹ adj. m., pl. electrofóni; f. electrofónă, pl. electrofóne

electrofon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
electrofón² (agregat) s. n., pl. electrofoáne

electrofon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ELECTROFÓN, -Ă, electrofoni, -oáne, adj., s. n. 1. Adj. (Despre instrumente muzicale) Care se caracterizează prin transformarea oscilațiilor electrice în sunete. 2. S. n. (Rar) Pick-up. — Din fr. électrophone.