electrocuțiune (Dicționar de neologisme, 1986)ELECTROCUȚIÚNE s.f. Electrocutare. [< fr.
électrocution].
electrocuțiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)ELECTROCUȚIÚNE s. f. electrocutare. (< fr.
électrocution)
electrocuțiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*electrocuțiúne f. (
electric și
cut din
execuțiune; fr.
électrocution). Omorîre pin [!] electricitate.
electrocuțiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)electrocuțiúne (-ți-u-) s. f.,
g.-d. art. electrocuțiúnii; pl. electrocuțiúni